Ce decadere!

Carusel, Mini Azi, Universul Copiilor sunt cateva nume sonore care au pierit rand pe rand. Cele ramase se adreseaza in special unui public sub 6 ani. Pipo e o revista reusita, dar din pacate nu promoveaza personaje noi. Restul propun personaje comode, gustate mai mult de parinti.

Sunt nume care exista si de-asta sa ne bucuram si sa incercam sa facem... mai bine.
Vreau sa accentuez pe prezenta numelor nu pe faptul ca reprezinta publicatii care nu mai apar. SUNT importante in continuare. Dar nu in asa fel incat sa le si sa ne jelim.
PIPO este "inchis" penru ca asa vor editorii lui. Fiecare editor face cum crede de cuvinta pentru ca afacerea lui sa mearga - cum ii duce mintea adica.
Dupa mine, e o prostie (scuze!) sa mai visezi la o revista "nationala". Cel mai firesc este sa te gandesti la o revista... Europeana Adica sa o faci competitiva, "tare", dar nu dupa preconceptii minabile si fobii maladive, ci cu deschidere, transpiratie, inspiratie, buna dispozitie si seriozitate.
Infantilismele astea nu-s pentru oricine

Noi, aici, sarim etapele - e o falsa impresie: nu le sarim, ne impotmolim. O etapa pe care incercam sa o ignoram este cea a fanzinelor. Consecinta? Ne vaicarim ca ALTII nu fac revistele pe care le vrem noi si ca NIMENI nu vrea sa te publice.

AH, BD! a aparut pe tarabele din Craiova, apoi s-a risipit prin tara pe cale postala, la expozitii, saloane, in Europa, in Americi...
Da, ar trebui sa gandim MONDIAL, nu EUROPEAN, trecand prin faza de cartier fiecare cu fanzinul lui GALACTIC!

Da, da!

Ce mai e?


Aaaaaah, "decadere" scrie aici! Poate decadenta, dar nu decadere

Dar oare de ce bibicilor ?

Cred ca lumea a cazut in plasa oamenilor de afaceri. Nu vad nimic rau in rula o afacere cata vreme merge, dar a nu introdce nimic nou e un lucru dezastruos. Oamenii se leaga de un lucru mai intai din curiozitate. Urmeaza dependenta, varful de lance, care se transforma relativ repede intr-o obisnuinta lipsita de interes. Sondajele nu arata aproape niciodata acest lucru. Faptul ca X urmareste zilnic aceeasi emisiune TV nu inseamna ca emisiunea ii place, ci doar ca s-a obisnuit cu ea. Aici ar trebui introduse elementele noi, dar cei care urmaresc sondajele spun: ẗotul e ok, nu trebuie sa imbunatatim nimic. Cand incepe declinul toti fac aceeasi greseala: schimba tot. Schimba din radacina.
Cred ca toata criza asta - care se intampla ciclic la cate 50 de ani - are rostul de a curata lumea de afaceristi lipsiti de acel simt caracteristic vizionarilor. Uzinele Ford sunt pe geanta. Sunt curios ce ar face Ford in persoana, daca si-ar vedea fabrica. Concedieri masive, asta cu siguranta. Omul a fost un vizionar, total diferit de contopistii din ziua de azi.

@Maxim: fanzinele sunt un lucru excelent, numai ca eu am ceva impotriva tiparului. Cel putin acum. Ma gandesc foarte tare la interactivitate, la reviste pe care fiecare sa si le printeze - n-aveti idee cat le place oamenilor sa bricoleze -, la filmulete pe care sa si le descarce si sa le vizioneze pe DVD.

Parerea mea este ca benzile desenate in Romania, nu se cumpara pentru ca ... nu exista. Eu sunt convins ca o revista de calitate (de minim 48 pagini), plina cu benzi desenate care sa aibe scenarii interesante si desene cu adevarat frumoase, ar avea mare cautare la ora actuala in Romania. Ce spuneti?

si nu exista pentru ca nu se cumpara, vezi de exemplu Carusel

Subiect dezgropat din adincurile forumului. Va rugam participati !

Sujet déterré des profondeurs du forum. Prière de participer !

Cred ca e vorba si de o anumita "cultura a benzii desenate". Pe vremuri nu existau alternative, erau cateva reviste si le cumparai pentru ca erau singurele. In acele reviste erau si pagini de benzi desenate. Si mai era si Pif.
In Franta am vazut la FNAC o multime de cetateni de toate varstele (multi tineri) care stateau pe podea si citeau reviste si albume de benzi desenate; exista deci interes. La noi nu cred ca s-ar intampla asta, nu numai pentru faptul ca librarul te-ar lua la goana ca-i strici marfa uitandu-te prin albume:)); cei pasionati sunt in general trecuti de 35 ani (dovada acest forum).
Belgia si Franta sunt renumite pentru benzile lor desenate.
Stie cineva care este mpactul BD in SUA si Germania ?

In SUA se face si mai ales vinde foarte multa BD, comics cum spun ei, care se si exporta destul de mult, in toata lumea si in Europa.
In Germania se traduce mult franco-belgian, probabil american, dar se produce putin local…

In SUA se face si mai ales vinde foarte multa BD, comics cum spun ei, care se si exporta destul de mult, in toata lumea si in Europa.
In Germania se traduce mult franco-belgian, probabil american, dar se produce putin local…

In SUA se face si mai ales vinde foarte multa BD, comics cum spun ei, care se si exporta destul de mult, in toata lumea si in Europa.
In Germania se traduce mult franco-belgian, probabil american, dar se produce putin local…

Dar in Romania, care este situatia; cu ce publicatii BD ne putem "lauda" la ora actuala?

nu ai fost la librariile specializate?

Recent am intrat in posesia unui mini album desenat de regretatul Nicu Russu. Este vorba de CINZECI DE BATRANE dupa o nuvela de Ernest Hemingway in editura Stadion si care costa pe vremuri 4,50 lei. Face parte dintr-o serie foarte draga, aparuta daca nu ma insel numai in 10 numere. Albumele sunt foarte rare, dar deosebite. Desenatori: Puiu Manu, Sandu Florea, Nicu Russu, D.D.Iormeanu.

Nicu Russu este un nume uitat prematur din pacate. A fost o persoana de calitate, cu o mana deosebita. A reprezentat o aparitie meteorica si discreta in peisajul graficii romanesti.

Pe langa numeroase coperte de carte (zeci de brosuri din colectia Povestiri Stiintifico-Fantastice) a desenat si in Arici Pogonici, Cutezatorii si Luminita. A semnat 5 din cele 10 albume editate de editura Stadion de mai sus: Neamul Soimarestilor, Cinzeci de batrane, Capitan la 15 ani, Tarzan 2 vol.

Finalul nu este cu happy end. Bolnav, in urma unor deceptii materiale si, poate, familiale, se sinucide in 1974.
Pacat.

Dupa un interviu cu Horia Arama:
"Nicu Russu era un domn. Elegant, precis, deloc țeapăn, dar nici familiar fără discernământ, selecționa cu grijă scenariile care i se propuneau. Era discret, aproape secret, afabil cu toată lumea, intim cu prea puțini, lăsa în urmă un aer de civilizație, cultură, educație. Nu s-a plâns niciodată de nimic. S-a retras la fel de discret cum a trăit, scuzându-se, parcă, pentru faptul că, inevitabil, o sinucidere face zgomot.

Era un autor atent, discuta scenariile în amănunt. Cerea detalii care nu aveau să apară în desenul final, dar, înainte de a se apuca de lucru, trebuia să știe totul, ca un regizor de film. Eu mi-l aduc aminte ca pe un personaj foarte politicos, niciodată încruntat, străin însă de hazul facil care îmburuienează uneori Dâmbovița."

concretramirez, poti sa adaugi cateva imagini din volumul lui Nicu Russu? Mi se pare foarte interesant ceea ce ai postat pana acum in legatura cu el. Nu este nevoie sa fie imagini scanate, cred ca fotografii digitale ar fi suficiente pentru a ne face o idee.

Multumesc anticipat.

(Eu cel putin nu sunt familiarizat cu benzile desenate mai vechi de 1975, sa zicem.)